Alexandru Grumaz

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Romania şi Statele Unite ale Americii au stabilit relaţii diplomatice la 14 iunie 1880, la nivel de agenţie diplomatică. La 18 noiembrie 1880, la Washington, în  faţa preşedintelui S.U.A. Rutherford B. Hayes, a fost notificată dobandirea şi  recunoaşterea internaţională a independenţei României de către trimisul special al principelui Carol, colonelul Sergiu Voinescu. Aceasta a fost, în fapt, prima misiune diplomatică a unui roman în S.U.A., iar colonelul Voinescu a fost primul diplomat român primit oficial la Casa Albă. Ca urmare a obţinerii independenţei totale a României secretarul de stat al SUA, W. M. Evarts, a ridicat nivelul de reprezentare a Americii la Bucureşti la rangul de legaţie, numind o personalitatea a vremii, pe Eugene Schuyler, în  calitate de agent diplomatic şi consul general la 14 iunie 1880. Acesta şi-a stabilit reşedinţa la Casa Capsa, venind în  Romania în vara anului 1880. A fost unul dintre primii americani deţinători ai titlului de doctor în filosofie, i-a cunoscut personal pe Tolstoi şi pe Turgheniev, pe care de altfel i-a şi tradus în limba engleză. Schuyler cunostea limba romana, el publicând mai multe texte despre literatura română în prestigioasa revista americana „The Nation”. A fost ales membru al Academiei Romane de Ştiinţe. Schuyler şi-a încheiat cu brio misiunea în septembrie 1884.

Primul Război Mondial a adus recunoaşterea din partea Americii a curajului în luptă al armatei române. Participarea României la Primul Război Mondial a fost apreciată de preşedintele de atunci al Americii, Woodrow Wilson, care, într-un mesaj adresat regelui Ferdinand, afirma: „Cetăţenii Statelor Unite au urmărit cu sentimente de cea mai caldă simpatie şi admiraţie lupta curajoasă a Maiestăţii Voastre şi a poporului Român de a feri de dominaţia militarismului german integritatea ţării şi libertatea naţională”. Odată cu izbucnirea celui de-al II-lea Război Mondial, relaţiile diplomatice între cele două state au fost intrerupte, ele fiind  reluate, la 7 februarie 1946, la nivel de legaţie. La 1 iunie 1964, relaţiile diplomatice dintre cele doua ţări au fost ridicate la nivel de ambasadă. A urmat o perioadă fastă în relaţiile Bucureştiului cu Washingtonul, culminâd cu acordarea Clauzei naţiunii celei mai favorizate în 1974 precum şi cu vizita preşedintelui Nixon la Bucureşti.

Începând cu deceniul a nouălea, relaţiile dintre România şi Statele Unite ale Americii intră într-un proces constant de răcire, sub toate aspectele. Reticenţa regimului comunist de la Bucureşti faţă de orice posibilă schimbare în direcţia afirmării drepturilor fundamentale ale omului provoacă înnăsprirea constantă, ireversibilă a raporturilor americano-române. După prăbuşirea istorică a regimului comunist din România, relaţiile dintre Bucureşti şi Washington cunosc o evoluţie lentă, oarecum contradictorie, marcată din partea Statelor Unite ale Americii de o atitudine de aşteptare, observare şi înţelegere. Un rol important în redefinirea percepţiei americane în ceea ce priveşte România l-a avut solicitarea ţării noastre de a fi primită în Parteneriatul pentru Pace, eveniment petrecut la 26 ianuarie 1994, şi hotărârea afirmată cu convingere de a fi primită în Alianţa Nord-Atlantică. După acest eveniment, consolidarea proceselor democratice, stabilitatea constantă a economiei de piaţă şi afirmarea drepturilor fundamentale ale omului conferă credibilitate Administraţiei americane care, în 1996, redă României Clauza naţiunii celei mai favorizate. Din acest moment, relaţiile în plan politic şi economic dintre România şi Statele Unite ale Americii cunosc o evoluţie rapidă, constant ascendentă, temeiul constituindu-l încrederea reciprocă. Apogeul stării de încredere l-a constituit reacţia imediată, convingătoare, fermă şi neechivocă a României în raport cu evenimentul de la 11 septembrie 2001. Din acel moment, prin totala sa disponibilitate de a se alătura Statelor Unite ale Americii în lupta împotriva terorismului, România devine nu numai un aliat de încredere al celui mai important membru al NATO, ci şi o membră de facto a Alianţei Nord-Atlantice. Admiterea de jure în NATO, în anul 2004, constituie încheierea unui proces care pune România într-o consistentă şi productivă relaţie cu clubul statelor democratice, consolidând ireversibil relaţiile cu Statele Unite ale Americii.

Relaţiile bilaterale dintre România şi SUA în domeniul militar au cunoscut o dezvoltare continuă şi dinamică începând cu anul 1990. O intensificare a relaţiilor militare bilaterale s-a înregistrat începând cu anul 1994, când au fost semnate majoritatea documentelor care fundamentează cooperarea bilaterală dintre România şi SUA. În anul 1997, s-au pus bazele Parteneriatului Strategic între cele două ţări, care se caracterizează prin pragmatism şi eficienţă. Activitatea a continuat şi, în anul 2000, a fost lansat Parteneriatul Strategic Intensificat, în care au fost definite priorităţile şi obiectivele aferente domeniilor considerate strategice de către ambele părţi: economic, militar, al stabilităţii regionale şi al riscurilor de securitate neconvenţionale. În această perioadă SUA a acordat României asistenţă în domeniul strategico-militar, pentru modernizarea şi întărirea capacităţii de acţiune a forţelor armate ale ţării noastre. Acordul dintre România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul României, semnat la 6 decembrie 2005, cu ocazia vizitei Condoleezzei Rice la Bucureşti s-a constituit într-o etapă a mecanismului de includere a României în procesul de repoziţionare a facilităţilor defensive globale ale SUA (GDPR – Global Defense Posture Review).

 Participarea la scutul anti-rachetă american reprezintă poate cea mai importantă decizie de securitate militară luată de România de la 1989 încoace. Faptul că se face o mutare care ar putea „supăra” vecinii, este o conseciţă a faptului că nu suntem totuşi în poziţia de a ne anunţa neutralitatea şi de a sta în afara sferelor de influenţă ale marilor puteri. Am ales parteneriatul strategic cu SUA pentru că relaţia bilaterală a marcat istoria Românie de-a lungul timpului prin deciziile luate.

SUA şi România au o relaţie strategică specială. În Irak sau în Afganistan parteneriatul militar româno-american a funcţionat perfect. Aş aminti o experienţă recentă din Afganistan unde acţionează un batalion român în provincia Zabul, iar o companie de 120 de militari americani este sub directa comandă a ofiţerilor români.O experienţă unică pentru americani în a căror istorie militară nu găseşti momente de subordonare a trupelor proprii altor naţiuni.

Data de 4 iulie 1776 are nu numai o valoare de referinţă pentru poporul american, ci este şi o dată de referinţă pentru istoria lumii. 4 iulie 1776 a pregătit apariţia primei constituţii scrise din lume, din 1787, şi consolidarea fundamentelor societăţii democratice, pornind de la principiul egalităţii în faţa legii şi al responsabilităţii Guvernului în faţa poporului. La aniversarea a 234 de ani de la semnarea Declaraţiei de Independenţă a SUA profit de această ocazie pentru a felicita, împreună cu colegii mei militarii de toate gradele, naţiunea americană.

God bless! America God bless Romania! La mulţi ani!